Modalități de transmitere a meșteșugurilor către generațiile tinere

Una dintre cauzele declinului meșteșugurilor tradiționale identificate în urma derulării activităților proiectului Politică publică pentru meșteșugul tradițional (SIPOCA 239) s-a referit și la modalitățile reduse prin care acestea sunt transmise către generațiile tinere. În acest moment, în România, nu există un sistem de învățământ bine pus la punct care să permită transmiterea tuturor meșteșugurilor, inclusiv a celor care nu se pot învăța decât în cadrul unor școli de ucenicie (ex. împletiturile din răchită). Acest lucru ar putea conduce, în timp, la dispariția unora dintre meșteșuguri având în vedere faptul că cei care le practică au o vârstă înaintată. De asemenea, din cadrul discuțiilor avute cu diverși factori interesați, a reieșit faptul că, deși încă se află în programele școlare aferente învățământului primar și gimnazial, orele de „lucru manual” nu mai au aceeași structură, iar elevii nu mai învață diverse tehnici și metode ce au legătură cu meșteșugurile tradiționale. Școlile Populare de Arte care mai există în acest moment nu sunt îndeajuns susținute în activitatea derulată.

S-a considerat utilă, în acest sens, reînființarea școlilor de meserii, însoțită de reglementarea unui sistem de educație dual. Acest sistem de educație există în Germania și reprezintă una dintre modalitățile de formare profesională. Dual semnifică faptul că educația se realizează atât în cadrul școlilor profesionale (partea teoretică), cât și în cadrul întreprinderilor (partea practică). Sistemul de formare profesională dual este folosit pregnant pentru meserii cu specific meșteșugăresc, dar și pentru cele din comerț, industrie, prestări servicii și agricultură.

Partea teoretică (învățată în cadrul școlilor profesionale) este organizată în cadrul unei zile sau cel mult două (între 8 și 12 ore de curs / săptămână) din cadrul unei săptămâni, în timp ce restul zilelor este programat pentru partea practică derulată în cadrul întreprinderilor. În funcție de specificul meseriilor, se poate merge și pe varianta comasării zilelor de teorie pe parcursul câtorva săptămâni, ca apoi restul săptămânilor să se deruleze în întreprindere. Tot în funcție de specificul meseriei este stabilită și durata de școlarizare – undeva între 2 și 3 ani și jumătate. Însă durata poate fi scurtată sau prelungită în funcție de școala absolvită anterior și de rezultatele obținute în cadrul formării profesionale.

Pentru fiecare persoană care urmează acest tip de formare se încheie un contract de formare profesională care stabilește drepturile și obligațiile atât ale stagiarului, cât și ale companiei de formare, dar și remunerația pe care o va primi stagiarul, durata formării și examenele ce trebuie susținute.

Remunerația diferă în funcție de sector, meserie și întreprindere și poate varia între 250 € și 950 € pe lună.

În ceea ce privește examinarea, pe perioada formării profesionale se susțin două examene: unul intermediar, fixat la mijlocul perioadei (în cadrul căruia stagiarul demonstrează dacă face progrese și și-a însușit materia predată până în acel moment) și unul final, susținut la finalizarea formării și care este denumit „examen de calfă” în meseriile meșteșugărești. După finalizarea perioadei de formare profesională, ca și în cazul formării școlare chiar și de la noi din țară, se pot urma cursuri de specializare. În ceea ce privește domeniul meșteșugăresc, se pot urma cursuri de specializare în urma cărora se obțin certificate de maistru. Practic, în domeniul meșteșugurilor, formarea profesională duală este structurată după modelul breslelor din Evul Mediu (stagiu de ucenicie, stagiu de calfă, maistru).

Ceea ce este flexibil la sistemul german de formare profesională este faptul că aceasta se poate realiza și în regim part-time, oferind astfel șansa părinților tineri să urmeze un stagiu de formare într-una din meserii.

Leave a Reply

Your email address will not be published.Email address is required.