Activitatea economică a meșteșugarilor – cum ar putea fi ea sprijinită?

În discuțiile pe care le-am avut derulând activitățile proiectului Politică publică pentru meșteșugul tradițional (SIPOCA 239) atât cu meșteșugari, cât și cu alte persoane implicate în domeniul meșteșugurilor tradiționale, s-a menționat în repetate rânduri ideea că veniturile provenite din comercializarea produselor realizate de aceștia sunt ocazionale și relativ mici, astfel încât impozitul pe venit reglementat în prezent reprezintă o reală problemă. De asemenea, obligația nou introdusă prin Codul Fiscal și anume aceea de a folosi case de marcat îngreunează mult situația meșteșugarilor, mai ales având în vedere faptul că unii dintre ei sunt deja în vârstă și le este greu să se descurce cu acestea sau cu depunerea unor declarații la ANAF.

Totodată, când vorbim despre veniturile realizate de meșteșugari ne gândim și la capacitatea acestora de comercializare a produselor, și aici intervine o altă problemă semnalată, și anume lipsa facilităților de distribuție / posibilitate redusă de distribuție a produselor. Principala cale prin care se realizează atât comercializarea produselor, cât și promovarea acestora în prezent este reprezentată de participarea la târgurile de profil.

O potențială soluție ar putea fi reprezentată de sprijnirea activității economice a meșteșugarilor, un model în acest sens fiind cel francez. În Franța s-a creat, prin Legea nr. 89-1008 din 31 decembrie 1989, Fondul de Intervenție pentru Ocrotirea Meșteșugului și Comerțului (FISAC). Înființarea acestui fond reprezintă o măsură de intervenție a statului care răspunde la amenințările aduse sectoarelor meșteșugului și comerțului din mediul rural sau urban de către evoluția economică și socială. Prin intermediul FISAC se oferă subvenții colectivităților locale și întreprinderilor pentru acțiuni operaționale (de tipul animație, comunicare și promovare comercială etc.) sau pentru investiții (de tipul halelor sau piețelor, centre comerciale de proximitate, semnalizare comercială, ajutor direct pentru întreprinderi etc.). Printre obiectivele sale din ultimul an, de exemplu, FISAC își propune să păstreze savoir-faire-ul întreprinderilor mici din sectorul comerțului, meșteșugurilor și serviciilor, dar și să le ofere acestora mijloacele necesare pentru modernizare, creșterea competitivității și dezvoltare prin intermediul tehnologiilor digitale. În acest sens, pune accent pe sprijinul oferit în adaptarea comercianților și meșteșugarilor la oportunitățile oferite de comerțul electronic și la noul comportament al consumatorilor. De asemenea, se pune accent pe utilizarea instrumentelor digitale în vederea facilitării comunicării dintre comercianți / meșteșugari, dar și dintre aceștia și clienții lor (folosirea rețelelor sociale, ferestre de tip vitrine pe website-uri unde să se regăsească mai mulți meșteșugari, chioșcuri tactile interactive, aplicații pe telefoanele mobile și tablete etc.).

În ceea ce privește fiscalitatea, meșteșugarii care își desfășoară activitatea în nume propriu sau sub statutul juridic al unei întreprinderi individuale (cum este denumită în Franța și în care sunt cuprinși lucrătorii pe cont propriu, meșteșugarii, comercianții, agricultorii ne-salarizați) sunt supuși unor obligații de natură contabilă ceva mai simple, depinzând de cifra de afaceri realizată și se încadrează în sistemul impozitului pe venit. Impozitul pe venit corespunde unui procent de 1% din cifra de afaceri pentru vânzarea de bunuri sau de 1,7% din cifra de afaceri pentru prestarea de servicii. La acesta se adaugă contribuțiile sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published.Email address is required.